A fi evreu după Holocaust…

El recompune cu un soi de resemnare superioară tabloul interacțiunii când fertile și vizionare, când inumane și total iraționale dintre majoritatea creștină a Europei și minoritatea evreiască. Evreul generic este prezentat ca un soi de conștiință nefericită a unui Occident cu tendințe suicidare. Și teza centrală e tocmai cea care susține că toată cultura germană de după Hitler a rămas nu doar pe veci legată de Holocaust, ci și fără fermentul evreiesc care făcuse din ea cea mai radioasă și grandioasă cultură europeană de după Revoluția Franceză. N-aș generaliza ! Sunt însă de acord că toate culturile europene tolerante cu evreii – până la emanciparea și asimilarea lor – au avut de câștigat enorm în prezența acestora și au au pierdut proporțional (în Spania, Portugalia, Polonia, Rusia, Germania, Italia, Ungaria sau România) de îndată ce s-au lăsat vizitate de demonul antisemitismului. Citiți această cărțulie pentru a omagia memoria atâtor victime și a regăsi, în cel mai pur spirit creștinesc, afinitatea subtilă care ne leagă, prin Hristos însuși, de poporul ales.