Cei 10.000

Cum o duc acești oameni ? Unii, foarte bine. Destul de mulți, binișor. Cei mai mulți, rău, spre mizerabil. Dacă ei n-ar exista, societatea ar involua cataclismic spre starea de grotă. Numai profesioniștii culturii pot orienta, ierarhiza, genera coduri, stabili criterii de valoare. Numai creația lor menține organismul culturii naționale în viață. Fără ei, prezența internațională a României s-ar reduce la ceva irelevant, greu de observat. Fiecare se adaptează, acumulează noi experiențe, schimbă joburile, se amuză filozofic pe seama propriei, modeste, condiții. Statul le oferă prea puțin. Uniunile de creație sunt într-o agonie fără speranță. Numai publicul se mai poate salva, prin sprijinirea acestor 10.000 – pe care îndeobște nu-i vede, de parcă bunurile culturale – de la capodopera sub tipar, până la poezia descriptivă a unei etichete de grand cru – s-ar produce prin lucrarea Sfântului Duh. Fără oameni, fără sudoare, fără talent, fără competența intelectuală care separă opera de gunoi, muzica de zgomot și sublimul de ridicol.

Respectați-i pe cei 10.000 oriunde simțiți amprenta lor creativă. Ajutați-i, dați-le ce li se cuvine: atenție, dragoste, suport concret, recunoaștere socială. Fără ei, am sta pe crăci, scobindu-ne în dinți.